De multe ori raspund “nimic” cand sunt intrebat ce mai fac…. Nimicul e peste tot, daca ma gandesc bine chiar si acum am in buzunar niste nimic, il car dupa mine zilnic, dar nu-i nimic….

uneori cand multumesc cuiva mi se raspunde: cu placere, pentru putin, pentru nimic

pentru nimic…..

nimicul e zero? sau e un mic atat de mic, mic mic incat e nimic?

zero…. prima oara cand am auzit de zero a fost la numaratoarea inversa de la v-ati ascunselea cand a aparut intai zero apoi zero barat:)

niciodata nu o sa inteleg cum poti face “nimic”, te poti gandi la “nimic”?

chiar daca nimic e oarecum egal lui zero imi place mai mult zero

zero reprezinta ceva, zero sunt lacrimile echipei de fotbal ce a pierdut acasa cu 0-3 , zero e smecherul ce umbla in gasca cu 1 si vandalizeaza cu grafitti cu pasta rosie extemporale sau carnete de note spre bucuria copiilor, zero e foarte dorit de femei, e cautat cu infrigurare pe orice eticheta in dreptul rubricii “calorii”

zero e cel mai tare!

toata viata cautam confortul si cand il sfarsit il obtinem devine inchisoarea noastra, alegam ca disperatii sa ajungem la un nivel la care sa nu trebuiasca sa mai depunem atat de mult efort pentru a duce o viata decenta, cu totii visam la acea zi in care sa ne trezim si sa nu trebuiasca sa mai facem nimic. dar e chiar asa tare sa facem nimic?

zilnic facem nimic, facem nimic sa ne schimbam jobul de rahat , facem nimic sa ne despartim de umbra celui ce ne-a fost candva iubit, facem nimic sa renuntam la fumat, facem nimic sa ne vizitam parintii care locuiesc la 600 km distanta de Bucuresti

cel mai simplu e sa ne identificam sisteme de referinta inferioare noua la care sa ne raportam si deja avem o super viata, suntem cei mai tari, geniali, incredibili, supereroi.

si daca cineva din jurul nostru in loc sa faca “nimic” face “ceva”, orice altceva decat nimic,  o intreaga armata de ironii si critici este trimisa la razboi pentru a ne salva sistemul de referinta.

nimicul ma enerveaza, zero imi e mult mai drag.

acum cateva zile niste femei au ales sa faca ceva in loc sa faca nimic si s-au tuns zero, un  misterios domn G (ca punctul ala de care am tot auzit) a ales sa platesca 2000 de euro fiecarei femei pt curajul de a se tunde, bani care urmeaza sa fie donati unei cauze nobile.

abia asteptam sa carcotesc, sa ma leg de capetele lor ce probabil aratau ca niste bidinele, pamatufuri, maturi, aveam pregatita deja o pleiada de replici misogine cu care sa nu iert niciun detaliu, chiar imi imaginam un scenariu in care tatal uneia dintre ele imi spunea inainte de plecarea  la munte: ” sper ca ai inteles mesajul, vreau sa nu-i misti fetei mele nici macar un fir de par, ai inteles tinere?”

hahahaaha, care fir, care par?

si le-am vazut !

in  multii ani de timiditate cu greu am reusit  sa ridic privirea mai sus de barbia fetei cu care vorbeam incat sa pot privi in ochii ei insa dupa ce am capatat curaj numai asta fac (acum ma uit si la sani, fund, craci, dar azi sunt setat pe modul filozof) si desi corina si anca erau proaspat tunse si probabil aratau ca doi pui de graur, sau ca niste gogonele, sau ca niste sobolani naparliti, iar eu caram in spate un sac plin cu mistouri, nu am putut sa imi dezlipesc nicio secunda privirea din ochii lor, erau ochi fericiti, aveau acel licar pe care nicio corporatista disperata sa avanseze nu il mai are, acea sclipire care spune “sunt vie, sunt fericita, sunt mandra de mine!”

cred ca pentru o vreme (sper nu multa) o sa ma uit mai mult in ochii femeilor decat in decolteul lor.

dupa intalnirea cu ele m-am simtit infrant, misoginul din mine pleca  pe scut din arena in care fusese matrasit de doua amazoane curajoase care au ales sa faca orice altceva decat nimic, eram asa sigur ca o sa am material de ironii cel putin cateva zile bune si am sfarsit prin a declara(nu a fost vocea mea, am un demon mic in mine care mai trece la comanda din cand in cand) ca sunt incredibil de  sexy si ca le sta foarte bine tunse zero.

ne plangem ca avem o tara de cacao, ca sunt soselele varza, ca guvernantii fura, ca sunt cozi la administratiile financiare, ca manelistii lasa tone de gunoaie la orice iesire la gratar insa nu facem nimic sa incercam sa schimbam ceva.

niste gagici s-au tuns scurt pentru o cauza si ne-au dat o lectie de lupta impotriva “nimicului”

e mult mai bine sa faci  un “ceva” banal decat un “nimic” genial

tu cat mai ai de gand sa faci nimic?