Mamaia Cristina avea un frate, nea Gheoghita, care lucra la uzina 23 august ca sudor. Era un sudor destul de priceput, problema lui era ca nu prea avea viziune. L-a rugat tata sa ne faca un carucior de butelie, i-a dat arvuna si am asteptat intreaga familie cu sufletul la gura sa ne aduca caruciorul. Pe vremea aia la mine in sat nu exista telefon decat la posta, la militie, la CAP si la sfatul popular, asa ca nu avea cum sa ne anunte cand soseste caruciorul de butelie. De cate ori auzeam trenul intrand in gara ne gandeam ca e ziua in care soseste caruciorul, ni-l doream atat de mult pentru ca nu aveam centru de incarcat butelii la noi in sat.

Buteliile  le incarcam la Bucuresti. Intre Republica si Catelu exista un centru de butelii, ma lasa tata acolo de seara, agatam manerul buteliei in gard si il mutam pe masura ce ne avansa randul. Nu ma lasa niciodata cu butelia de frica sa nu mi-o fure cineva, asteptase ani buni sa ii repartizeze de la uzina o butelie, pana atunci folosise una facuta pe şestache dintr-o butelie de franare de tractor furata de mama care era magazioner la CAP. Butelie de franare careia tata ii pusese un robinet si in care transfera gaz din butelia imprumutata de la vecini…

Pentru ca nu aveam carucior caram in spinare de fiecare data butelia de la centru pana la gara. Era un adevarat calvar asa ca, pentru noi, nea Gheorghita si caruciorul lui fermecat pe care il tot asteptam erau mai doriti  decat ziua de Mos Gerila in care tata ne aducea de la fabrica pungi de plastic pline cu bunatati pe care era scris cu pixul numele meu si al celor doua surori ale mele, Oana si Corina

Dupa luni de asteptari, vad intr-o zi, in timp ce stateam pe bancuta de la poarta, ca se apropie de sat un punct mic mic care tragea dupa el un punct ceva mai mare, mult mai mare, foarte mare.

Pe masura ce se apropia de Yellowish devenea din ce in ce mai clar ca e nea Gheorghita care venea pe jos de la 25 de km distanta, de la Bucuresti, si care tragea dupa el un Căruciodzila. Un carucior de butelie urias care era aproape cat o caruta de mare si hurducaia din toate oasele. Rotile erau foarte foarte mari, facute dintr-o caseta de rulment strunjita la atelierul uzinei pentru doua jumatati de tuica, avand  rulmenti conici ce se foloseaua la vagonetii de minerit, spite din fier beton de 20mm grosime (ca asa a gasit prin atelier), iar in loc de cauciuc avea niste felii  taiate dintr-o teava de transport petrol groasa de 1 centimetru, cu diametrul de 60 de centimetri. Fiind realizata prin sudura avea denivelari si hurducaia mai rau ca rotile de carute cu sina cu pacanitori, pacanitorile  sunt niste talere de otel fixate pe axul rotii carutei care se lovesc intre ele la fiecare denivelare si produc un zgomot anume pentru a auzi sotia cand i se intoarce barbatul de la camp  ca stie ca trebuie sa puna ciorba la incalzit.

Cand a ajuns la noi la poarta era lesinat de sete, cocosat de caldura si greutate, facuse bataturi la maini de la manerul caruciorului. Cu greu a luat curba spre curte, insa aici a intervenit alta problema: caruciorul nu avea loc pe poarta, iar poarta mare de carute nu aveam. Caruciorul gol avea peste 200 de kg si era lung de 2 metri, lat de 1 metru, era vopsit portocaliu cu minium de plumb, o vopsea foarte populara pe vremea comunismului si arata ca orice altceva mai putin ca un carucior de butelie.

I-am dat apa sa bea lui nea Gheorghita, i-am dat si o rosie si o bucata de branza de la caprele nebune ale familiei si dupa ce s-a mai linistit am adus ferastraul, am taiat cosacii ce tineau un panou de gard si am facut loc Caruciorului Troian sa intre in curte. A fost condus de maner in uralele gainilor pana in gradina unde a ramas abandonat pana azi, singura lui utilitate fiind aceea de a oferi un loc mai inalt handicapatului de cocos ce ma trezea in fiecare dimineata cu gatlejul lui nenorocit.

Nea Gheorghita era soarele unui univers in care totul in jur era sudura sau legat de sudura. El locuia in cartierul Colentina la curte, o curte foarte mica si plina de tot felul de fieratanii furate de la fabrica. Pentru ca nu mai avea spatiu in curte era singurul care isi lasa bicicleta noaptea la poarta pentru a le face in ciuda vecinilor care se plangeau ca li se fura gaini, carucioare de butelie (evident nefacute de el, ale lui probabil ca se furau cu macaraua).

Isi lasa seara de seara bicicleta la poarta rezemand-o de sina de cale ferata ce era infipta in dreptul portii. Tragea cablurile de la aparatul de sudura si ii dadea doua afturi de sudura cadrului, lipindu-l de sina de tren. Dimineata, acompaniat de injuraturile vecinilor care nu voiau sa se trezeasca asa de dimineata, tragea cablul prelungitor, aducea biaxul fabricat la Argus (un precedent al flexului de astazi) si poliza sudura, dupa care strangea cablurile si pleca fericit la serviciu pe doua roti cu bicicleta proaspat eliberata de antifurtul sudoristic.

Nea Gheorghita facea totul cu sudura, de Anul Nou aducea aparatul de sudura in fata casei si in loc de artificii atingea din cand in cand clestii de sudura intre ei spre deliciul meu si al surorilor mele si in urletele si boscorodelile sotiei lui, tanti Lenuta.

Gardul de la poarta era facut tot din sudura. Adunase de pe la uzina diverse bucati de tabla ramase de la ştantare pe care le lipise intre ele evident prin sudura. Pe vremea lui Ceausescu exista un mare paradox, desi nu prea aveai de unde sa cumperi ciment, fier beton, plasa de Buzau, nisip sau tevi si cornier, toata lumea avea geamlâc (precursorul termopanelor de azi) din cornier sau profil T, cu geamuri lipite cu cleme de tabla indoite, etansate cu chit inmuiat cu ulei de in, garduri la tara din fier, tabla, tevi, toate , absolut toate “facute rost” de la cineva care stia pe cineva la santier sau la uzina sau……

Si nea Gheorghita, pentru ca era sudor si tot ce facea avea legatura cu sudura, avea mai multi bani decat ceilalti muncitori comunisti. Suficienti cat sa starneasca invidiile strazii care la rautate ii tot zicea ca de la atata sudura s-a imbogatit, dar a ramas impotent. Circula o legenda (cred ca nu e chiar legenda) care spunea ca daca sudezi foarte multi ani, de la radiatiile arcului electric ramai fara de vlaga intr-o anumita parte a corpului, ca ti se inmoaie electrodul, ca nu te mai tine arcul electric, ca nu iti mai sare scanteia.

Si pentru ca nu mai suporta terfelirea prin noroi a mandriei lui de sudor, erou al muncii socialiste, a hotarat ca e un moment sa ii dea viteza matusii Lenuta care era cam rea de gura si destul de grasa dupa standardele vremii. In locul ei si-a gasit o superba filatorista de la Bumbacul de doar 36 de ani, bruneta, arzoaie si cu doua fete, una de 18 ani si una de 14, filatoristă pe care a adus-o acasa in ciuda vecinilor. El avea 55 de ani si de cate ori trimitea fetele la plimbare facea sex cu filatorista avand geamul  care dadea in strada deschis. Si-o trageau cu urlete si tipete sa moara dusmanii de ciuda, sa le arate el la toti  impotenta de sudor. Intregul cartier era oripilat de ispravile lu’ nea Gheorghita si ale electrodului sau fermecat,  babele invidioase ca Sudorul Porno a ales tanara filatorista in locul vaduvelor senzuale dadeau duminica de duminica acatist la biserica sa-l trazneasca arcu’ electric, sa-l taie trenu’, sa il manace buba neagra si sa dea benga in el, de multe ori se adunau cu toatele seara la colt de strada si cate o hoasca astupandu-si gura cu mana zicea: “maicaaaaaa, are pe satana in el, pai chiar asa seara de seara sa tipe da zici ca a dat dracii in ei doamne iarta-ma? sa ma scuzi da astia  se “aia” intre ei ca cainii fai fataaaaa!

Si pentru ca filatorista era foarte arzoaie a aparut din ce in ce mai des nevoia de a scapa de fete de acasa asa ca nea Gheorghita a pus in opera un plan diabolic si s-a gandit sa le aduca la noi la tara in vacanta pentru a-si duce la bun sfarsit planul de oripilare al vecinilor din Colentina.

Au venit intr-o sambata tot fara sa anunte. Nea Gheorghita nu mai tregea dupa el niciun carucior de 200 de kg-gol asa ca nu aveam cum sa ne dam seama dupa zgomot ca se apropie. A venit in schimb cu filatorista brunetea cu ţâţe mari si cu cele doua fete – Nicoleta de 18 ani si Maria de 14, niste brunete focoase, sprancenate si pline de pofte in ochi.

Eu, pana atunci, la cei 13 ani ai mei, vedeam fetele ca pe niste colege de clasa, ca pe niste surori. Gandul meu era la cum sa mai fur de la tata prenadez si papiote sa fac zmee, de unde sa mai fac rost de magneti de difuzor cu care sa ma joc de-a soldatii cu pilitura de fier pe o hartie, cum sa ii ciordesc mamei bicicleta si mergand pe sub cadru sa ma plimb pana devale si inapoi. Pentru mine fetele nu existau, erau doar niste baieti cu parul mai lung si cu niste cocoloase mici  pe sub maiouri.

Ne-am asezat la masa sub umbrar si mama nu prea intelegea cine e filatorista si mai ales cine sunt fetele brunete pe care le tot privea chiorâş. Nicoleta era tunsa baieteste si vopsita blond suvite, dupa standardele rurale ale vremii era clar bagaboanda de Bucuresti. Purta o fusta mini de blugi prespalati (clar erau de bagaboanda si aia), iar Maria avea un maiou prin care de cate ori se apleca i se vedeau sfarcurile mici de pustoaica de 14 ani si in loc de fusta in cloş cum se astepta mama de la o fata serioasa purta niste blugi taiati foarte scurt, blugi care ii intrau in fund de cate ori se apleca ostentativ sa se lege la sireturi, sa culeaga capsune sau sa se joace cu Balanel (slava cerului ca aveam catel si capsune, altfel multi ani as fi crezut ca singura intrebuintare a fetelor e doar sa te ajute la teme).

Mama m-a vazut ca dintr-o data le privesc altfel decat pe surorile mele asa ca s-a enervat, m-a luat deoparte si mi-a zis: “Baiete, in viata nu e cum crezi tu! Trebuie sa faci o scoala, sa faci armata, sa iti iei un serviciu, da-le dracu, Doamne iarta-ma, de marţafoaie! Astea te duc la pierzanie, o sa ajungi un betiv si o sa te adune Securitatea de pe strazi sa te duca cu forţa la munca.”

La 13 ani nu prea intelegeam eu ce e cu marţafoaiele, insa stiam sigur ca cu Securitatea nu e de bine. Tata asculta seara Europa Libera la radio bucur cumparat de la magazinul Dioda,  la orice latrat de caine schimba repede postul si iesea prin curte sa dea o roaita sa vada daca totul e in regula. Era paranoic si in orice vecin vedea un turnator, nu suda noaptea sa nu se vada flama si sa ne dea in gat vecinii ca avem aparat ilegal, facea tuica la cazan in mare secret construind o gluga de coceni in jurul alambicului,  nu ne lasa sa mancam la sosea ciocolata sau banane aduse de unchiul Marinica sa nu creada vecinii ca avem legaturii cu strainii si sa ne toarne. Aveam 13 ani si  stiam ca ceva  nu e in regula cu securitatea asta insa ma tot gandeam, de unde stiu securitstii ca eu ma uit la ţâţele marţafoaielor si la cracii lor?

Si pentru ca m-au simtit ca sunt mai pampalau ca un baiat de preot marţafoaiele filatoristei au inceput concursul de tăuneală: se stropeau cu apa peste tricourile albe si veneau apoi la mine sa le dau ceva sa se stearga pe fata, desi eu nu imi puteam dezlipi ochii de la sfarcurile maronii ce parca voiau sa gaureasca bumbacul tricoului si sa evadeze, pofteau la cirese si ma rugau sa le imping fundurile pentru a se putea urca mai usor in copac.. Nicoleta era in competitie cu Maria, daca Maria venea in maiou alb cu 3 numere mai mari, Nicoleta venea in fusta mini si ma ruga sa tin galeata jos sub cires in timp ce ea arunca de pe craca “la tinta” cireasa dupa cireasa. La orice mica denivelare de pamant Nicoleta  imi intindea mana sa o ajut sa treaca cu bine peste parleazul urias, la orice latrat de caine  Maria imi sarea la gat incolacindu-se de mine, imi rasufla in ureche si tremurand toata imi zicea”Mi-e fricaaaaaa, ai grija de mineeeeee!”.

Nea Gheorghita a stat cu filatorista focoasa la noi pana duminica dupa care a plecat sa continue disperarea babelor frigide de la el de pe strada si ne-a lasat pe cap cele doua marţafoaie pe care mama nu le suporta. Imi tinea prelegeri de ore intregi in care imi explica cat de important e sa ma tin de scoala si sa imi fac un viitor, imi dadea exemple negative cu ratatii satului care au ajuns sa lucreze la sonde sau si mai rau la canal pentru ca s-au luat de bautura si femei, ma toca la icre ca astea doua sunt niste marţafoaie de Bucuresti care nu vor altceva decat sa ma tăuneasca si daca sunt slab si cedez  sa se culce cu mine si sa ma abata de la drumul meu luminos in viata.

Nu stiu de ce, dar a fost pentru prima oara in viata cand nu mai credeam tot ce spunea mama. Incepusem sa ma indoiesc de tot binele pe care mi-l urzea, nu intelegeam de ce e asa grav sa iti placa niste fete si mai ales unde e crima daca ma culc cu ele, eram atat de neexperimentat in ale sexului incat eram ca uleiul de masline, extravirgin, nu stiam mai nimic despre nimic, stiam doar ca pentru prima oara in viata mi se intamplau lucruri cand o tineam de mana pe Nicoleta, ca mirosul parului Mariei imi dadea fiori si mai ales stiam ca nu ii mai dadusem de cateva zile bune de mancare cainelui si ca il bateam cu ziarul Scanteaia facut sul peste bot pentru a deveni mai agresiv. Mi-a placut asa mult cum imi sarea marţafoaia cea mica in brate de cate ori latra cainele,  incat chiar voiam sa inchiriez o pisica de la Costel a lu’ Lili croitoreasa sa bag dracii in caine sa-l fac sa latre incontinuu.

In una din zile, Văru’ Marin, var primar cu tata, a venit sa are in gradina cu calul. Avea un cal oligofren pe nume Gigi donat de CAP pe motive de boala psihica. Era un cal cu personalitate duala, nu asculta de nicio comanda si singurul din tot colectivul care putea sa lucreze cu el era Văru’ Marin asa ca pana la urma i l-au dat lui cadou. Era un retardat de cal batran, cu picioarele umflate si cu coastele xilofonice, naparlit si cu privirea bleaga de ziceai ca e mort de doua zile. Din cinci in cinci minute se oprea sa cace o balega mica, asa de control, era genul de cal care pentru a sta in picioare fara sa cada trebuia sa il rezemi de un gard, de un pom, sa ii pui o proptea. Era un cal care alerga doar in gand, in realitate isi tara picioarele mai incet ca un condamnat la moarte in drumul catre esafod.

Fetele cand l-au vazut au inceput sa tipe, sa bata din palme: „calutuleeeeeee, ciu ciu ciu, calutuuuleeeeee, vaaaaaiiiiiii, ce frumooooooossss, vaiiiiiii!”

Ma uitam la ele si dupa zilele in care le admiram ţâţele si fundul pe care din greseala il vedeam in repetate randuri cand ele erau in pom in fusta mini si eu tineam bietul de mine galeata jos, dupa toate zilele astea a fost prima oara cand mi-am dat seama ca totusi nu e asa de greu sa impresionezi o fata. Daca exista pe vremea aia pentru cai sigur Gigi ar fi fost dus la programul rabla si inlocuit cu un manz pursange. Gigi era mai darapanat ca un pensionar de colectiv, singura lui calitate, unica, cea mai importanta, calitatea ce facea diferenta era ca Gigi, nu stiu cum naiba a reusit dar era Alb!

Fetele nu mai conteneau: „Calutuleeeeee, Gigi, Gigisooooorrrrr, Gigigggggiiiii, Gigicuuuuu!” Devenisem foarte gelos pe el si am devenit extrem de gelos intr-un moment in care fetele au bufnit de ras cand Gigi, poate ca raspuns la mangaierile lor, sa zicem ca daca era o masina Gigi si-a scos antena radio telescopica si in loc de Gigisor i s-ar fi potrivit in acel moment mai bine numele de Gigiloi.

Văru’ Marin, spre deosebire de nea Gheorghita care gravita in jurul sudurii, gravita in jurul cailor. Tot universul lui era legat de cai, fetelor in tinerete le povestea despre ispravi legate de cai, le plimba pe cal prin padure, le ducea cu sareta gatita cu presuri colorate la hora, mergea cu fetele  la garla sa scalde caii si odata cu caii le scalda si pe fete, ba chiar imi povestise ca i-a “varat-o” lu ţaţa Janeta de stă la coasta cand s-a dus sa ii praseasca campul. A pacalit-o ca mai trebuie greutate pe grapa asa ca a asezat-o in fata lui, i-a ridicat fusta, si-a pus haturile pe dupa gat, cu o mana se tinea de cornul prasitoarei si cu cealalta mai dadea cate un bici calului ca sa zvacneasca in ritm de mabo. De atunci de cate ori ii ziceam saru’mana lu’ tanti Janeta nu stiu de ce dar o priveam cu alti ochi.

Dupa ce le-a plimbat cu calul putin le-a spus ca e un cal mai naravas si ca daca nu simte greutate suficienta da din picioare si il arunca pe cel de pe cocoasa asa ca e nevoie sa ma urc si eu cu una dintre ele. M-am asezat pe jivina in spatele Mariei iar văru’ Marin mi-a facut cu ochiul si a inceput sa ii dea bice peste picioare si uneori pe sub burta in zona antenei radio a lui Gigi. Pe cat era de rablagit a inceput sa necheze, sa dea din picioare, iar Maria disperata m-a rugat cu lacrimi in ochi sa o tin in brate in timp ce Gigi cu ultimele picaturi de benzina cabalina alerga cu o viteza cu care nu il credeam in stare sa fuga nici de moarte.

Nicoleta geloasa a vrut si ea pe cal asa ca Văru’ Marin a zis ca el tine calul, eu am facut mana scara si Nicoleta, in fusta ei scurta a pus un picior in palmele mele, m-a luat de gat sprijinindu-se cu sanii de fata mea apoi usor usor s-a ridicat in sus. Cu piciorul stang la mine in palme l-a intins  pe dreptul ca o balerina cum vazusem eu la circul ambulant ce poposise la scoala de la noi din sat, apoi, impinsa de mine cu o mana pe fund s-a asezat pe oligofrenul de Gigi. Pentru ca avea fusta de blugi foarte mulata si pentru ca lui Gigi ii cam placuse ovazul si era un grasan infect, Nicoleta si-a ridicat fusta peste buric pentru a putea lua intre picioare spinarea de dinozaur rebutat a lui Gigi, eu m-am urcat ajutat de văru’ si  m-am asezat in spatele ei de unde vedeam un fund superb si o pereche de chilotei albi timid ascunsi intre fesele de marţafoaie bucurestenistica

Văru’ Marin iar a mustacit, iar i-a dat cu biciul lui Gigi peste cur, iar l-a lovit putin pe la antena. La fiecare incercare nereusita a lui Gigizaur de a se ridica in doua picioare Nicoleta isi lasa capul pe spate si pentru ca avea cu 4 ani mai mult ca Maria avea si ce sa ii lanseze pe sub tricou la fiecare zvacnire a calului, eu cu o mana o tineam de mijloc si cu cealalta ma tineam de capastru. Pentru prima oara am inteles ca sintagma “calare pe un cal alb”, ma simteam un Fat Frumos cu doua Ilene Cosanzene, desi in zare se vedea apusul si lanurile de rapita eu nu imi puteam dezlipi privirea de la muntii Nicoletei ce se iteau din decolteu si la dealurile pufoase marginite de fusta de blugi pe care le admiram din spate in toata splendoarea lor.

Am ajuns acasa la masa si mama era plina de spume mai ceva ca Gigi care transpirase si mirosea ca autobuzul 102. Nu le mai suporta pe marţafoaiele care ii tauneau baiatul, iar m-a luat deoparte si mi-a zis ca peste un an o sa fie un an greu cu admiterea la liceu, ca risc sa pierd totul acum din cauza unor marţafoaie taunitoare. Eu nu mai voiam sa ascult nimic din ce imi zicea mama, m-am asezat la masa intre Nicoleta si Maria la insistentele lor ce o faceau pe mama sa devina neagra la fata. Maria imi cerea solnita soptindu-mi la ureche si ca din greseala atingandu-mi cu buzele lobul pe care doar iezii caprelor cretine mi-l mai alintau cand mergeam cu ele la pascut si adormeam pe iarba, in cautare de sare incepeau sa ma linga pe urechi si gat si ma trezeau din somnul in care visam ca  o bruneta superba inoata cu mine goala in garla si apoi pe presul de pe mal ma mangaie pe tot corpul si ma saruta pe ureche.

Cand ma lasa Maria din tauneala ma lua Nicoleta in primire, ma hranea cu furculita salata de rosii si dupa fiecare imbucatura ma stergea cu degetul mare de la mana stanga pe buze apoi isi sugea degetul privindu-ma in ochi. Mama era ingrozita, iar eu eram in culmea fericirii, dar si a taunelii.

Tata lucra la Intreprinderea Chimica Dudesti, I.C.D.,  si pentru ca era din provincie trebuia sa plece in fiecare dimineata cu un tren la ora 4 ca sa ajunga la servciu la ora 6. Pentru el nu conta cine ma tauneste, ci cate ore apuca sa doarma pe noapte.

A venit seara si pentru ca intre timp venise si varul meu Valentin la noi in vacanta a trebuit sa gasim o formula in care sa dormim cu totii astfel incat tata sa poata sa isi faca somnul, altfel era de rau asa ca am amenajat o camera mai departe de cea in care dormea tata. Marţafoaiele trebuiau sa doarma amandoua in pat, iar eu cu  varul meu mai mic sa dormim jos pe niste pături, desi mama nu era deloc de acord sa dorm in aceeasi camera cu marţafoaiele mai ales ca vorba aia, aveam un an greu, era cu admiterea. A acceptat pentru ca altfel tata nu dormea si am mai zis, daca nu dormea era de rau!

M-am culcat eu cu Valentin jos pe dusumea si marţafoaiele in pat, Maria la perete si Nicoleta la margine. Am inceput sa povestim amintiri de la practica, insa Nicoleta tot o tinea pe a ei, sa vin langa ea in pat sa o tin in brate ca ii e frig, eu ii tot repetam ca e iulie si e destul de cald, ea insista….

La un moment dat Nicoleta s-a ridicat brusc in picioare si a inceput sa strige ca isterica: “Soareceleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!”, dupa care s-a aruncat peste mine jos si m-a luat in brate. Mi-a zis ca e un soarece in casa, ca l-a vazut ea cum a urcat pe cearseaf in pat si ca mergea pe langa ea prin pat,  sa o tin in brate ca ii e frica de moare de soareci si broaste.

Usa s-a deschis si a intrat tata cu o fata de capcaun ce si-a gasit printesa din turn ca se calarea cu Fat Frumos: “Ce e scandaluulll asta aici? Eu trebuie sa le fac pe toate in casa asta? Eu umplu butelia, eu aduc paine de la Bucuresti, eu sap rosiile sa aveti ce pune pe masa si voi nu puteti face macar linisteeeeeeeeee?”  Mama a bagat si ea capul pe usa, mi-a facut cu degetul ”Ai un an greu, ai admitere, mama, nu e frumos sa imi faci una ca asta…..” si au plecat amandoi lasand cu limba de moarte ca tata se scoala la patru si ca daca mai aude ceva si se trezeste iar o sa fie mare scandal.

Nicoleta mi-a zis sa vin langa ea in pat ca ii e foarte frica de soarece. Dupa cat m-a taunit incepuse sa imi fie si mie frica de ea. Eu habar nu prea aveam ce trebuie sa ii faci unei femei in pat si ma gandeam cu groaza daca incearca sa se culce cu mine cum m-a prevenit mama ca fac marţafoaiele de Bucuresti, eu ce fac? cum ma descurc? care e procedura? Ea tot insista, eu ma codeam asa ca la un moment dat iar a inceput sa tipe ca isterica ”Soareceleeeeeeeeeeeee, e un soareceeeee in patttttttt!”, moment dupa care a intrat valvartej tata in camera si a zis: “Daca mai tipa cineva aici va trimit in locul meu la uzina, numai eu stiu cat de greu e sa va pun in fiecare zi o paine pe masa, merit putin respect, v-am crescut de cand erati mici…..”

Daca prima oara credeam ca s-a speriat de vreun gandac sau miriapod acum parca parca o credeam ca e soricel pentru ca de multe ori intrau soareci in casa, peretii erau din chirpici si rozatoarele isi sapau destul de usor galerii prin tencuiala de pamant cu balega. Nu mai voiam sa il mai trezim a treia oara pe tata, deja era un record faptul ca l-am trezit de doua ori. Imaginile cu fundul ei calare pe cal, cu tricoul ud, buzele sterse de zeama de rosii de la salata m-au facut sa imi fac curaj si sa ma culcusesc intre ele in pat avand in minte un singur obiectiv, sa nu il mai trezim pe tata ca e de rau!

Dupa putin timp Nicoleta a inceput sa se foiasca si sa imi zica ca ei tot ii e frica si ca mai bine trece ea la perete si Maria la margine. Pentru ca aveam in minte admiterea la liceu si invatatura(asta ca sa nu spun ca eram un megapampalau care habar nu avea cum arata o fata goala si cum se intrebuinteaza dispozitivul pe care si-l ascund ele in chilotei) nu am vazut in mutarea ei strategica o invitatie, pentru mine nu era decat o sansa in plus sa o protejez de soarece si sa nu se mai trezeasca tata asa ca am acceptat. Eu stateam in mijloc, Nicoleta la perete si Maria la margine, Valentin jos  si pentru ca deja era tarziu incercam sa adorm insa Nicoleta tot imi zicea sa o iau in brate ca ii e frica. Imi tot soptea lucruri la urche pe care, din cauza meditatiilor la matematica pentru admitere, parca refuzam sa le inteleg si sa cred ca imi sunt adresate insa era vorba despre ce i-ar placea ei sa ii fac si credeti-ma, nu era vorba de facut teme. Imi era frica, inima imi batea cu putere si mirosul de femeie fierbinte ma innebunea. Incercam sa ma culc cu gandul la bicicleta bmx la care visam dar ma bantuiau imaginile cu Nicoleta agata de mine ca o broscuta in ziua in care am fost la scaldat la Rasa, imaginea saniilor pe care i-am vazut din greseala cand am intrat peste ea cand se schimba pentru ca mi s-a parut ca am auzit “intra” cand am ciocanit la usa. Ma chinuiam sa ma linistesc si sa adorm, dar cel mai mult ma chinuiam sa fac orice pentru a nu-l mai trezi pe tata.

Atipisem de putin timp cand am inceput sa simt ceva miscandu-se la mine sub plapuma, a urcat usor usor spre sold si m-am trezit de-a binelea. Am privit spre Nicoleta si parea ca doarme cu fata spre mine, m-am gandit ca poate mi s-a parut si m-am culcat la loc. Am atipit  din nou si in momentul cand Nicoleta a inceput sa mi se joace din nou cu antena radio am sarit in picioare tipand cat puteam de tare si crezand ca mana ei ce incerca sa imi intre in chiloti nu poate fi decat un singur lucru: soareceleeeeeeeeeeeeee!

soareceleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!

Mai multe povesti din Yellowish gasiti aici